Aikido Journal Home » Articles » Koichi Tohei: Ongaeshi - Răsplătirea bunătăţii Aiki News Japan

Koichi Tohei: Ongaeshi - Răsplătirea bunătăţii

Available Languages:

de Stanley Pranin

Aikido Journal #110 (1996)

tradus de Cristian Ion

Koichi Tohei predând în Hawai, cca. 1965

Aikido Journal a apărat, de-a lungul anilor, multe cauze. Am fost atât felicitaţi cât şi criticaţi dur, pe parcursul celor 22 de ani de existenţă, pentru părerile noastre neconvenţionale asupra lui Morihei Ueshiba, Aikikai Hombu Dojo, Iwama Aikido, Daito-ryu Aikijujutsu, Shin’ei Taido, precum si asupra altor subiecte. Cititorii care au apreciat eforturile noastre ne-au aclamat pentru corectitudinea şi obiectivitatea cu care am prezentat artele aiki. Din păcate, acest lucru nu este adevărat! Nu suntem nici corecţi, nici obiectivi. Suntem vinovaţi de a avea tot atâtea prejudecăţi ca şi oricare altă persoană.. Putem doar mărturisi că deseori ne-am focalizat atenţia asupra anumitor instructori sau subiecte de interes pentru colectivul nostru, neglijând alte subiecte cerute insistent de cititori. Suntem extremişti până la extrem, suntem independenţi până la sfârşit şi suntem mândri de acest lucru!

În publicaţiile recente ne-am ales o nouă cauză de apărat. Intenţionăm să restabilim reputaţia şi realizările unuia dintre cei mai mari profesori de aikido, care a fost prea mult timp neglijat si uitat în multe cercuri ale aikido-ului. Omul despre care vorbesc este Koichi Tohei.

Haideţi să urcăm la bordul unei maşini a timpului având ca destinaţie anii de aur ai copilăriei aikido-ului, în Statele Unite pe la mijlocul anilor 1960. Găsim un peisaj complet diferit de ceea ce vedem astăzi. Numele lui Koichi Tohei este pe buzele tuturor. Este viguros la cei 40 de ani, frumos, fermecător şi bine înzestrat din punct de vedere fizic. Vorbeşte fluent engleza şi este autorul celor mai bine vândute cărţi despre artă. Are o încredere de neclintit, este un profesor minunat. Este instructorul şef al Cartierului General al Aikido-ului, Mecca aikido-ului, şi este “ambasadorul ki-ului”. Da, el este omul pe care fiecare devotat vrea să-l vadă în carne şi oase, tehnicile lui sunt imitate, el este sursa de inspiraţie. Interpretările sale asupra tehnicilor reprezintă “standardul”. Viziunile sale asupra principiilor aikido-ului şi conceptul “misterios” al ki-ului sunt subiecte nesfârşite de conversaţie. El este motorul care răspândeşte arta. Koichi Tohei ESTE aikido!

Da, toate acestea sunt adevărate. Ştiu pentru că am fost acolo şi pentru că am fost unul dintre cei mulţi care au admirat - nu idolatrizat! - omul. Pentru acei dintre noi pe care soarta ne-a condus pe treptele aikido-ului în anii de început, fondatorul, Morihei Ueshiba, nu era decât un simbol. El era trecutul îndepărtat al aikido-ului, pe când Koichi Tohei era prezentul dinamic. Cum de lucrurile au ajuns să fie atât de diferite astăzi? Cum este posibil ca mulţi dintre practicanţii de astăzi nici măcar să nu ştie cine este Koichi Tohei? Probabil răspunsul rezidă, parţial, în succesul în sine al artei. În timp ce alte arte marţiale par captivate de senzaţional, de capriciile timpurilor sau succesul ultimelor filme cu arte marţiale, aikido s-a răspândit neîncetat integrându-se în societăţile majore ale omenirii.

Creşterea aikido-ului a condus la migrarea, la propriu, a mii de studenţi străini către Japonia, unde au găsit mulţi profesori excepţionali de la care să înveţe. Într-o manieră asemănătoare, sunt sute de instructori japonezi care s-au stabilit în ţări străine sau care călătoresc in mod regulat în străinătate. Multele stiluri şi interpretări asupra aikido-ului încep să se afirme astăzi atât de mult, încât un potenţial practicant are de-a face cu un exces de opţiuni. Dar este şi un alt motiv pentru dispariţia lui Koichi Tohei din atenţia publicului. Un motiv care este bine închis în mintea celor mai vechi, şi care rămâne ascuns celor mai mulţi aikidoka din zilele noastre. Mă refer la un veritabil război civil care a avut loc in 1974 şi care a sfâşiat lumea aikido-ului în bucăţi. Evenimentul a distrus prietenii îndelungate şi a aruncat mulţi dintre cei mai talentaţi şi entuziaşti practicanţi ai artei într-o stare de confuzie din care unii nu şi-au mai revenit niciodată.

Întradevăr, Koichi Tohei şi-a intrerupt legăturile cu Aikikai în acel an, datorită unor dezacorduri ireconciliabile cu cel de-al doilea Doshu Kisshomaru Ueshiba şi alţi shihan-i Aikikai. A plecat spre a-şi dedica întreaga energie organizaţiei Ki no Kenkyukai pe care o crease recent. Acest eveniment devastator a alterat cursul aikido-ului pentru totdeauna şi a condamnat maestrul de 10 dan la o relativă obscuritate în afara sferei sale de influenţă. A fost şters din versiunea Aikikai a istoriei şi apoi timpul a făcut restul pentru a fi uitat.

La mai mult de 20 de ani după aceste evenimente, Koichi Tohei şi-a întrerupt lunga tăcere autoimpusă, la sfârşitul anului 1995, când a fost de acord în sfârşit să fie intervievat de către Aikido Journal. Acest lucru împreună cu interviurile ce au urmat, publicate în această revistă, au expus pentru prima dată cititorilor memoriile personale ale lui Tohei Sensei asupra anilor din Aikikai, suişurile si coborâşurile relaţiei sale cu fondatorul, experienţele sale ca pionier al aikido-ului în Hawai, precum şi alte subiecte fascinante. După cum era de aşteptat, unele din comentariile lui Tohei au provocat controverse considerabile. Fără îndoială unele din vechile răni s-au redeschis, dar cred că efectul general al revelaţiilor lui Tohei a fost salutar şi va ajuta pe mulţi să-şi reevalueze părerile despre trecutul bogat ai aikido-ului.

Desigur, asupra aceloraşi evenimente există păreri conflictuale ale altor participanţi şi poate acum este momentul pentru aceste persoane să-şi prezinte propria versiune. Totuşi, datorită anilor lungi de asociere cu cei implicaţi in conducerea Aikikai-ului, cred că puţini vor alege să-şi expună părerile proprii scrutinului unei discuţii publice, preferând în schimb să-şi ia amintirile cu ei în mormânt.

Nimeni nu poate să nege faptul că remarcile lui Tohei îmbogăţesc şi adâncesc inţelegerea noastră asupra evenimentelor cheie din anii de început ai artei. Mai mult, ele ne oferă instantanee valoroase de prima mână asupra fondatorului, care dezvăluie aspecte necunoscute ale geniului şi comportamentului său distinctiv. Ca şi istoric, sunt copleşit de importanţa mărturiilor lui Tohei.

M-am despărţit de Tohei Sensei în 1974, în momentul separării sale de Aikikai. Totuşi nu m-am simţit niciodată împăcat cu această decizie ce mi-a fost impusă mie şi altor câteva mii de practicanţi de către evenimentele acelor timpuri, întrucât Tohei Sensei a dăruit liber şi plin de înţelegere din vasta sa cunoaştere şi experienţă, într-o manieră care a lăsat o urmă de neşters în viaţa unui tânăr.

Există un termen pe care l-am învăţat pe parcursul şederii mele îndelungate ca oaspete al acestei ţări: ongeashi, răsplătirea bunătăţii. Sunt obligat moral să răsplătesc actele de generozitate ale lui Tohei Sensei de acum mai bine de 30 de ani. În acelaşi timp, ca şi Redactor Şef al Aikido Journal, sunt foarte mândru să vă prezint această serie de articole despre Koichi Tohei şi Ki no Kenkyukai care vor continua în numerele următoare. Sper sincer că cititorii vor găsi multe noi perspective şi idei care le vor pune la încercare modul de a gândi. Pentru inevitabilii critici, opriţi-vă un moment şi lăsaţi un mare om să vorbească. Astfel vă veţi fi câştigat dreptul de a fi auziţi la rândul vostru!