Aikido Journal Home » Articles » Aikido, O Reformulare a Adevarurilor Universale Aiki News Japan

Aikido, O Reformulare a Adevarurilor Universale

Available Languages:

de Stanley Pranin

Aikido Journal #119 (2000)

tradus de Alvin Zaboloteanu

Va veni ca nimic nou pentru cititorii vechi ai Aikido Journal, faptul ca depunem un efort constant pentru a mentine vie si vibranta amintirea fondatorului aikido, Morihei Ueshiba. Unul din motive este pur si simplu fascinatia pentru evenimentele vietii sale aventuroase – o viata ce poate fi inspectata dintr-o multitudine de perspective. Un alt motiv ar fi faptul ca, spre cunostinta mea, nici un alt efort riguros si neintrerupt nu este in desfasurare, pentru a conserva si disemina viata si munca lui Morihei Ueshiba. Este cu atat mai surprinzator, considerand cat succes a avut aikido pe plan international.

Cum filosofia fondatorului concretizeaza principii universale, nu este surprinzator sa gasim expresii a unor concepte similare in contexte diverse. Aceasta s-a intamplat de curand, cand in cursul a doua zile am dat peste doua afirmatii al unuia din principiile fundamentale ale aikido-ului, facand niste cercetari legale. Prima era o referinta biblica din Evanghelia dupa Matei 5:25, dupa cum urmeaza „Cauta de te impaca degraba cu parasul tau, cata vreme esti cu el pe drum; ca nu cumva parasul sa te dea pe mana judecatorului, judecatorul sa te dea pe mana temnicerului, si sa fii aruncat in temnita.” (Deoarece am scris acest articol cat eram in Japonia, nu am avut o Biblie la indemana dar am fost capabil sa extrag acest pasaj exact, de pe Internet, in aproape doua minute. Minunata tehnologie, nu sunteti de acord!) Acesta este un excelent exemplu al aplicarii principiilor aikido in domeniul juridic.

A doua afirmatie a venit prin e-mail de la o cunostinta care a practicat aikido. Acest domn este avocat si are un dosar remarcabil in litigiul de tribunal. Comentand asupra secretului succesului sau a scris, „Am urmat principiile aikido pentru a ne indeplini sarcina. Initial, ne pregatim prin studiu, meditatie si aplicatie. Apoi, studiem opozitia recunoscand calitatile lor si adaptand performanta noastra, mentinand intotdeauna principii corecte. Dupa aceea fiind atacati, recunoastem forta si energia atacului cu respect, contopind energia noastra cu a lor pentru a redirectiona subtil forta combinata in directia ce va da oponentului cea mai mare educatie a realitatilor in desfasurare, pana ce este subjugat in recunoasterea inevitabilului.” Aceasta afirmatie releva o profunda intelegere a principiilor de angajare in rezolvarea disputelor.

Aceste doua pasaje, sunt desigur apropiate de principiul aikido de a te contopi cu atacul adversarului, dezechilibrandu-l si facand atacul sau inofensiv cu rezultatul ca nimeni nu este ranit. Acest simplu, dar profund concept este probabil bijuteria filosofiei lui O-sensei servind la inspirarea a milioane de practicanti, sa inceapa si sa persevereze in studiul aikido-ului.

Desi acest nobil concept nu este greu dedus in abstract, pregatirea si antrenamentul necesar pentru a dobandi abilitatea de a produce un astfel de deznodamant fericit, vine doar cu studiu lung si silitor. O-Sensei insusi a accentuat aceasta perspectiva – des citata de Morihiro Saito Sensei – cand spunea, „Acest batran se antreneaza de 60 de ani! Ce crezi ca poti realiza intr-un timp atat de scurt?” sau cuvinte cu acelasi efect. Cred ca acest punct de vedere nu poate fi prea mult accentuat. Este prea usor sa mimezi astfel de idealuri si sa incerci sa le aplici intelectual, doar pentru a te trezi paralizat in fata unui atac violent, fie el fizic, verbal sau de orice natura.

In recenta noastra lucrare asupra Shindo Yoshin-ryu jujutsu, ce apare in Aikido Journal 117, Yukiyoshi Takamura exprima elocvent un concept similar comentand asupra pacifismului: „Un pacifist nu este cu adevarat un pacifist daca nu este capabil sa aleaga intre violenta si non-violenta. Un pacifist adevarat este capabil sa omoare sau sa schilodeasca intr-o clipire, dar in momentul impunerii distrugerii inamicului el alege non-violenta.” Ideea este ca un individ trebuie sa detina abilitatea necesara producerii deznodamantului dorit, decat sa se amageasca printr-un proces intelectual in a gandi ca va fi capabil sa reactioneze sub constrangere fara sa fi fost supus initial unui antrenament riguros. Pur si simplu nu exista substitut pentru studiul asiduu pe o perioada prelungita, pentru a ajunge la un nivel inalt de competenta in orice disciplina.

Intorcandu-ma la punctul initial, daca apogeul contributiei lui Morihei Ueshiba sade in redescoperirea si aplicarea anumitor principii universale observate de altii inainte si dupa el, ce este atunci original despre aikido-ul sau? In ceea ce ma priveste, as spune ca O-sensei a reusit sa creeze o disciplina martiala de o frumusete si adancime extraordinara care inglobeaza astfel de principii, nu numai spiritual, dar intr-o maniera tangibila, fizic discernabila. Frumusetea si eficacitatea miscarilor aikido poate fi observata prin participare directa in antrenament si chiar prin observarea sa prin ochi ascutiti. Sunt desigur si alte arte – martiale sau altfel – care releva principii universale si sunt impresionante la vedere. Forme de dans cu partener din nenumarate culturi, si t’ai chi ch’uan din China vin imediat in minte ca exemple. Si totusi aikido are o imensa universalitate si atractie datorita, nu numai fortei si gratiei miscarilor sale, dar si datorita elocintei responsabilitatii morale a utilizatorului tehnicilor sale.

Acestea fiind spuse, ce rol a mai ramas pentru prezenta generatie in evolutia aikido-ului pentru a face fata exigentelor unei noi ere? Va fi contributia noastra limitata la conservarea si diseminarea unui curriculum tehnic formulat de catre fondator si studentii sai directi? Vom crea noi tehnici pentru apararea impotriva a noi atacuri si arme? Cu siguranta eforturile noastre trebuie sa asigure ca aceste teluri se vor indeplini. Ba chiar mai mult, consider ca generatia noastra poate descoperi noi si profunde cai de a extinde filosofia si moralitatea aikido la toate nivelele vietii noastre.

Pentru a cita doar un exemplu la care m-am gandit de mult timp, ce ar fi sa cream un curs de „aikido verbal” care sa furnizeze antrenament in „manuirea atacurilor verbale” folosind principii aikido? Un text ar putea fi creat continand numeroase exemple de agresiuni verbale cu exemple de replici care tind sa refracte si sa risipe atacul. Tehnici pot fi imprumutate si adaptate cu acest scop din discipline precum psihologia si hipnoza. Pot fi tinute antrenamente care dau oamenilor sansa de a-si imbunatati capacitatile verbale, limbajul corpului, etc. Pentru a solutiona cu succes agresiunea sociala.

A fost cultura japoneza din care aikido s-a nascut, dar este foarte probabil ca Occidentul va prelua initiativa de a extinde arta in noi domenii precum acesta. Acestea sunt zone de profund interes pentru mine si sper sa canalizez o parte din resursele si energiile noastre in astfel de activitati in viitor.