Aikido Journal Home » Editorials » Daito-Ryu si Omoto: Cei doi piloni Aikido Aiki News Japan

Daito-Ryu si Omoto: Cei doi piloni Aikido

de Stanley Pranin

Aiki News #94 (Winter/Spring 1993)

tradus de Alvin Zaboloteanu

Persoana lui Morihei Ueshiba, fondatorul aikido, este una eschivanta pentru cronicarii istoriei artelor martiale in ciuda faptului ca inca exista sute de martori directi ai vietii si muncii sale, inclusiv fiul si succesorul sau, Aikido Doshu Kisshomaru Ueshiba. Viata lui Ueshiba, ce poate fi vazuta ca un roman de aventura – se dezvaluie intr-un mediu cultural si religios destul de strain japonezilor moderni.

In particular, o clara intelegere a rolurilor cruciale jucate de Sokaku Takeda si Onisaburo Deguchi in evolutia lui Ueshiba este esentiala pentru a intelege evolutia tehnica si spirituala care a culminat in crearea aikido-ului modern. Takeda a fost diseminatorul Daito-ryu aikijujutsu in Japonia secolului douazeci, si Onisaburo Deguchi a fost lumina conducatoare a influentei religii Omoto. Arta lui Takeda a furnizat baza fizica pentru expresia lui Ueshiba – in forma tehnicilor martiale – a intelegerii spirituale universale culeasa din invatamintele religioase ale lui Onisaburo.

Daito-ryu Aikijujutsu

In ultimii cinci – sase ani, am acordat o atentie serioasa influentei Daito-ryu aikijujutsu in aikido-ul modern. Inainte de aceasta, putina informatie exista asupra acestui subiect, chiar si in limba Japoneza. Portretizarile vechi ale conexiunii istorice dintre cele doua arte erau inclinate impotriva Daito-ryu si il prezentau pe Sokaku Takeda dintr-o perspectiva negativa. Prin numeroase interviuri cu actualul director Daito-ryu, Tokimune Takeda si majoritatea shihanilor conducatori ai Daito-ryu am fost capabili sa prezentam puncte de vedere alternative asupra relatiei dintre Sokaku Takeda si Morihei Ueshiba ce au dus la o mai obiectiva intelegere a evenimentelor istorice.

Pentru a insuma descoperirile noastre, Daito-ryu aikijujutsu are clar cea mai importanta influenta tehnica asupra aikido, majoritatea tehnicilor aikido avand echivalente evidente in curriculum Daito-ryu. Morihei Ueshiba a fost unul dintre cei mai talentati studenti a lui Sokaku Takeda si a predat Daito-ryu ca instructor certificat din 1922 pana la mijlocul anilor 30. Ueshiba a inmanat numeroase diplome identice in continut cu cele acordate de Takeda cu exceptia ca in anii tarzii, referintele la Daito-ryu si Sokaku erau absente din aceste documente.

Relatia personala si profesionala dintre Takeda si Ueshiba era una tumultoasa si cei doi s-au despartit progresiv dealungul timpului. Spre sfarsitul asociatiei dintre cei doi, precedenta mortii lui Takeda in 1943, Ueshiba se straduia sa evite intalnirile directe cu Sokaku. In anii tarzii ai vietii sale, Ueshiba nu sublinia rolul tehnicilor Daito-ryu in modelarea aikido-ului modern si vorbea uneori cu prietenii intimi discreditandu-l pe Sokaku Takeda. Succesorii traditiei Daito-ryu, desi recunoscand pregatire aikijujutsu a lui Morihei si ulterioara acceptare larga a aikido, tind insa sa claseze fondatorul aikido ca un fel de rebel ce a modificat repertoriul tehnic al scolii urmarind succesul comercial.

In ziua de astazi Daito-ryu desi mic in termeni numerici comparat cu aikido, este totusi fara indoiala cea mai viguroasa scoala jujutsu a Japoniei. Supravietuirea sa in urmatorul secol este garantata in ciuda decesului confratilor tehnici dupa perioada Meiji. O parte din interesul reinnoit in Daito-ryu este garantat datorita atentiei excesive acordate asupra artei ca progenitor al aikido-ului modern.

In afara de cateva dojo-uri independente ca cel a lui Yukiyoshi Sagawa, gruparile majore Daito-ryu includ : Daito-ryu Aiki Budo, principala scoala sub Directorul Tokimune Takeda; Daito-ryu Aikijujutsu Kodokai, bazata pe invataturile lui Kodo Horikawa; Daito-ryu Aikijujutsu Takumakai, organizatie adepta metodelor lui Takuma I Iisa; si Daito-ryu Aikijujutsu Roppokai sub Seigo Okamoto, un student de seama a lui Horikawa.

Pe 4 octombrie, a cincizecea aniversare a mortii lui Sokaku Takeda a fost celebrata cu o mare demonstratie tinuta la Nippon Budokan in Tokyo [vezi fotografii in sectiunea „Zvonuri in Dojo” a acestui numar]. Sponsorizat de Dojo-ul Shimbukan, sub Soke Dairi Katsuyuki Kondo Sensei, acest eveniment a servit ca o demonstratie de unitate a lumii Daito-ryu si scoala principala, scoala Kodokai, si scoala Takumakai au furnizat demonstratii pe aceeasi scena, un rar daca nu unic eveniment. Mai tarziu, la receptie, Katsuyuki Kondo, Yusuke Inoue si Hakaru Mori, respectivi conducatori ai propriilor scoli, au afirmat public intentiile lor de a mentine relatii stabile si de a lucra in armonie spre viitoarea expansiune a Daito-ryu aikijujutsu.

Religia Omoto

Secta Omoto a fost printre cele mai de succes dintre asa numitele „noi religii” [shinko shukyo] ale Japoniei. A avut aproximativ doua milioane de adepti la momentul supresiei sale brutale din decembrie 1935 de catre guvernul militar Japonez. Original fondata de o taranca inculta numita Nao Deguchi la sfarsitul secolului nouasprezece, responsabil in mare a fost carismaticul Onisaburo Deguchi, pentru evolutia organizatiei Omoto si formularea doctrinei sale.

Introducerea lui Ueshiba in aceasta religie a aparut ca un accident in decembrie 1919 in timp ce venea spre Tanabe din Hokkaido pentru a-si vedea tatal grav bolnav. A facut un ocol spre Ayabe pentru cateva zile spre a se ruga pentru insanatosirea tatalui sau, si in acel moment s-a intalnit si a fost captivat de Onisaburo. Dupa moartea tatalui sau, in primavara anului 1920 s-a mutat la Ayabe cu familia sa, in ciuda opozitiei. Onisaburo l-a luat pe Ueshiba sub aripa sa cand a descoperit abilitatile sale martiale considerabile si l-a incurajat sa instruiasca membrii interesati ai sectei. Aceasta a dus la deschiderea „Ueshiba Juku” [scoala privata] unde Ueshiba si-a continuat antrenamentul predand in acelasi timp pe scara mica.

In 1922, Sokaku Takeda a petrecut cinci luni in Ayabe predand adeptilor Omoto in casa lui Ueshiba. Takeda si Deguchi, amandoua figuri importante in evolutia personala a lui Morihei, au experimentat, regretabil, dar nu surprinzator, o intensa antipatie unul fata de celalalt si aceasta a fost cu siguranta o cauza de mare stres pentru Ueshiba.

Ueshiba avea sa imparta mai tarziu o aventura cu Onisaburo cand si-a acompaniat maestrul in Mongolia in 1924 ca bodyguard. Micul grup de japonezi s-a amestecat in politica locala si deabia au scapat cu viata. Aceasta experienta a cimentat relatia dintre Onisaburo si Morihei si avantarea in ghearele mortii a avut un profund efect spiritual asupra viitorului fondator aikido.

Stransa asociere a lui Ueshiba cu religia Omoto a continuat urmand mutarea sa in Tokyo din 1927 pana in 1935. Onisaburo a mers asa departe incat a stabilit in 1932 asociatia Budo Senyokai, o organizatie nationala, afiliata – Omoto creata expres pentru propagarea aikijujutsu-ului lui Ueshiba. Dupa al Doilea Incident Omoto din 1935, Ueshiba a fost constrans sa se distanteze de activitatile bisericii nelegiuite, dar devotamentul sau fata de Onisaburo nu a slabit niciodata. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Ueshiba a reluat relatiile cordiale cu religia Omoto si vizita frecvent sediile sale din Kameoka si Ayabe.

In retrospectiva, a fost doctrina lui Onisaburo, pe care Morihei a primit-o de la maestrul sau prin citirea cartii lui Deguchi, Rekai Monogatari [Povestiri ale Taramului Spiritelor], ce a furnizat baza spirituala a viziunii umanistice a aikido-ului. Unicitatea aikido printre artele martiale japoneze moderne se afla precis in accentul sau etic si contributia Omoto semnificativa trebuie recunoscuta.

Desi momentumul bisericii de mare succes Omoto a fost distrus datorita celui de-al Doilea Incident Omoto, religia a fost reinviata dupa razboi de catre Onisaburo sub numele de Aizenen. Dupa moartea lui Onisaburo in 1948, nevasta lui, Sumiko, si mai tarziu fiica lui, Naohi au preluat conducerea sectei, si numele ei a revenit la Omoto. In anii 60 religia inregistra aproximativ 200,000 de membri in Japonia.

In anii recenti, cum este invariabil soarta marilor organizatii structurate, unele grupuri s-au desprins de biserica principala pentru a urmari cai independente. Un grup numit Aizenen, condus de catre nepotul lui Onisaburo, Yasuaki Deguchi, a accentuat studiul voluminosului Reikai Monogatari a lui Deguchi. Aiki News s-a intalnit cu Dl. Deguchi recent, si acesta ne-a vorbit cu pasiune despre bunicul sau si istoria religiei, din perspectiva sa. Vom devota in curand o parte din energiile noastre pentru documentarea istoriei si activitatii religiei Omoto, in particular unde se inrudeste cu principiile spirituale ce stau la baza aikido-ului.

Povestea de succes a aikido-ului pune in umbra Daito-ryu si religia Omoto, amandoua ramanand fenomene relativ obscure in Japonia moderna. Cu toate acestea, ca practicanti ai artei lui Morihei Ueshiba si adepti ai principiilor etice suntem obligati moral sa recunoastem antecedentele sale, si facand asta, putem incepe, in orice mod, sa platim datoria aikido-ului acestor surse.