Aikido Journal Home » Articles » Irimi Aiki News Japan

Irimi

de Ellis Amdur

Published Online

tradus de Victor Ioncu

Am citit de curând un post care cuprindea o frază des folosită – „ieşi din linie şi intră”. Nu numai că această frază nu onorează pe deplin conceptul de irimi (mărturisesc că am folosit-o şi eu), ci duce la o înţelegere greşită a tehnicii de aikido. Această greşeală nu e numai intelectuală, ci, exprimată fizic, probabil stă la baza deficienţelor tehnice care sunt, chipurile, atât de frecvente în aikido.

“Ieşirea din linie” cel puţin aşa cum am observat-o eu executată de multă lume, e reactivă. Păşim în lateral, ieşim din calea atacului, etc. Irimi e apoi înţeles ca fiind un contraatac unghiular – artele marţiale ca aplicare a geometriei, ca să spunem aşa.

În limba japoneză, opoziţiile reactive sunt adeseori numite “go no sen” care înseamnă o opoziţie la iniţiativa celuilalt, dar nici acest lucru nu este exact. De fapt, opoziţiile reactive sunt comemorate cu pietre funerare.

În Go no sen, cineva preia iniţiativa de la celălalt şi-l domină. Să ne imaginăm o conversaţie în care cineva ridică vocea şi, în mijlocul tiradei, ridic mâna şi spun: „Nu mai scoate nici un cuvânt! Taci!”. Şi el tace. Discuţia este reactivă ca în: „Nu-mi place tonul vocii tale! Şi n-ai dreptate.” La care el răspunde din nou şi eu răspund la răspuns. O ceartă e adeseori numită luptă verbală sau scrimă verbală. Go no sen e dominant – o tăietură, o viaţă.

Un loc în care vedem acest lucru este kenjutsu, şi un exemplar al acestuia este în Itto-ryu (să ne amintim legăturile profunde care există între Itto-ryu şi Daito-ryu). Când inamicul taie, tai şi eu. Nu „de-a lungul” aceleiaşi traiectorii. PE ACEEAŞI TRAIECTORIE. Două obiecte nu pot ocupa acelaşi spaţiu şi eu, cu putere/viteză/sincronizare/stabilitate, etc. mai mari, cuceresc acel spaţiu. Inamicul este aparent deviat, dar NU este îndepărtat. Pur şi simplu, nu-i îngădui să ocupe acel spaţiu. Şi adeseori nu există tai-sabaki (deplasarea corpului, ieşirea din linie). Poate fi. Dacă este, e simultan – nu consecutiv. Dar chiar şi aşa, tai-sabaki nu este definitoriu pentru irimi, ci doar o componentă a sa.

Irimi din aikido ocupă spaţiul în acelaşi mod. Aceasta este, apropo, adevărata esenţă a atemi – nu pugilismul – ci folosirea corpului (în particular a membrelor) pentru a cuceri spaţiul pe care oponentul încearcă să-l ocupe. Câteodată păşim în afara liniei dar alteori păşim peste linie sau chiar pe linie. La fel ca un înotător care se scufundă chiar în mijlocul unui val care se sparge. La fel ca Shioda Gozo într-una din tehnicile sale favorite în care, răspunzând unei prize cu două mâini, execută o intrare cu mâinile rigide îndreptate în jos şi oponentul este proiectat în sus şi în spate. La fel ca Nishio Shoji în acea răsucire subtilă pe care o face cu încheietura în momentul în care este apucat, transmiţând partenerului o undă de recul subtilă dar neiertătoare (kuzushi). La fel cum Kuwamori Yasunori obişnuia să facă cu şoldurile, ocupând exact locul pe care urma să-l ocupe coapsa ta care înainta, în minunatul său koshinage. La fel ca Chuck Clark în modul în care-şi plasa pumnul cărnos exact unde urma să-ţi ajungă capul. Toate irimi fără nicio ieşire în afara liniei.

Procedeele de Aikido – acelea pe care le practicăm atât de mult şi care par atât de supuse criticii unor tipi care ne recomandă să adăugăm un strop de box şi un praf de judo – sunt EFECTUL, nu esenţa aikido-ului. Practic, procedeul intervine după ce aikido şi-a făcut treaba.

Şi tenkan? Am scris despre el în altă parte dar pe scurt. Tenkan înţeles ca o dirijare fină şi rapidă pe o traiectorie circulară nu face parte din aikido. Ci doar parte din fantezia jucată pe saltea. Tenkan e întotdeauna precedat de irimi. Oponentul e atât de priceput sau de puternic încât chiar dacă irimi îi ia spaţiul, se încolăceşte luându-şi spaţiul înapoi şi astfel ajungem într-o mişcare/tehnică circulară. Din cauză că irimi i-a luat centrul – chiar dacă numai pentru moment – e nevoit să „ocolească”. Mişcarea circulară începe de la el. Tenkan e ca şi când ai ţine o planetă şi ai adăuga viteză şi puţină elipsă sau spirală sau tangentă la mişcarea ei de revoluţie. Procedeele de aikido ura (tenkan) poartă persoana pe o tangentă – înăuntru sau în afară – la traiectoria ei circulară. Tenkan ar trebui descris ca fiind o mişcare spirală, nu circulară – este transformarea cercului iniţial odată ce l-am preluat. Dar dacă irimi n-ar fi câştigat deja jumătate sau mai mult din luptă, n-ar exista nici tenkan care s-o finalizeze. Pur şi simplu am fi învinşi.

Autor al: Dueling with Osensei şi Old School, ca şi al noului DVD didactic: Ukemi from the ground up.

www.ellisamdur.com

Nota editorului: acest articol a fost publicat original ca blog