Aikido Journal Home » Articles » Nu crea un hot! Aiki News Japan

Nu crea un hot!

Available Languages:

de Stanley Pranin

Published Online

tradus de Alvin Zaboloteanu

Nu crea un hot!

Acum multi ani am avut un interviu cu un cunoscut shihan aikido numit Shoji Nishio.

Nishio Sensei a relatat un episod fascinant care a avut un mare impact asupra mea, si care nu l-am uitat niciodata. Nu numai ca evenimentul descris de el era memorabil, dar analiza sa asupra diferentelor etice dintre aikido si arte martiale sportive – in special judo – era foarte perceptiva. Aceasta este povestea pe care a spuso echipei Aiki News in acea zi, in 1984:

Domnul Tohei a fost in Hawaii in 1953. La intoarcere, a adus cu el o geaca de piele imposibil de obtinut pe vremea aceea in Japonia. Avea franjuri ca cele din filmele americane despre Vestul Salbatic. Avea o geaca de piele cand era imposibil sa obtii macar pantofi de piele! Credeam ca e uimitor. Dupa aceea, geaca a fost furata cu indemanare. Asta se intamplase cand am ajuns pentru antrenament. Am vazut ca toti uchideshi au fost pusi sa stea in seiza si ca Dl. Tohei tipa ceva. Atunci am aflat ca haina sa fusese furata. Pe vremea aceea Dl. Noguchi, Dl. Genta Okumura si Dl. Sunadomari erau printre uchideshi. Atunci a aparut O-sensei intreband „Ce se intampla?” cand Dl. Sunadomari a explicat ce se intamplase O-sensei a raspuns: „Chiar asa, a fost furata?” (Rasete.) Dupa aceea a venit la dojo. Tohei Sensei s-a asezat deasemenea in seiza deoarece intrase O-sensei. O-sensei a inceput sa mearga in jurul lor. Toti ne intrebam ce o sa spuna. Ce a spus a fost: „Tu esti de vina, Tohei.” Dupa aceea, a disparut.

Koichi Tohei este unul din reprezentantii cei mai de seama in aikido. A calatorit prima data in Hawaii pentru a introduce aikido acolo, si s-a bucurat de un mare succes. Eforturile lui Tohei au produs multe dojo-uri aikido si mii de studenti in Hawaii, in special in randurile practicantilor de judo si kendo. S-a intors in Japonia dupa un sejur de un an si era privit ca un fel de erou printre uchideshi si studentii de la Aikikai Hombu dojo. A devenit ulterior primul aikidoka cu rangul de zece dani.

Nishio a continuat povestea sa:

Tohei a stat tacut un timp. Dupa aceea si el a disparut. Toata lumea era usurata si au inceput sa se antreneze. (Rasete.) Dupa antrenament, ma indreptam spre casa cand m-am intalnit cu O-sensei care se ducea la baie. M-am dus la el si am spus, „O-sensei!” El a spus „Ooh!”. Am intrebat, „Acum cateva minute cand a fost furata geaca lui Tohei Sensei, ati spus ca el e de vina. De ce ati spus asta?” A raspuns, „Nu intelegi de ce? Cei ce practica budo nu ar trebui sa aiba un astfel de spirit. Unul nu trebuie sa se laude cu lucruri pe care oamenii le doresc. Poti sa te lauzi cu lucruri pe care le poti da, dar altfel nu trebuie sa te porti asa. Sarmanul om, a luat haina fiindca o vroia. Totusi, luand-o, a devenit un hot. Nu-i nimic daca ti se fura haina, dar el a fost facut un hot. Furtul e un lucru rau, dar cel a carui haina a fost furata a comis pacatul original. El a creat ocazia pentru o deschidere (suki) in acel om. Ca budoka, asta e rau.” Am fost foarte uimit si am invatat adancimea Aikido-ului.

Suki-ul unui Budoka

Condamnarea lui Tohei de catre O-sensei s-a concentrat asupra ostentativitatii de a detine o geaca asa de tipatoare si asupra neglijentei sale ca un practicant de arte martiale, prin permiterea producerii furtului. Ce este interesant despre aceasta anecdota este faptul ca reactia lui O-sensei la situatie releva perspectiva sa ca un om al budo. Datorita orientarii sale religioase, o mare parte din invatatura Fondatorului este exprimata in imagini bazate pe Shinto care contin aluzii ce nu sunt intelese de japonezii moderni. Aceasta cauza ca studentii expusi frecvent lecturilor sale din dojo sa devina pierduti si sa nu mai acorde atentie cuvintelor sale. Aici avem o invatatura usor de inteles de catre oricine, care este la subiect si care confirma spiritul martial al Aikido.

Tohei era un profesor tanar si foarte talentat, care se bucura de o infuzie de adulatie printre egalii sai in aikido cat si printre juniori pentru realizarile sale in America, natiunea victorioasa in razboiul din Pacific. Prin talentul sau tehnic si cel de a preda si-a demonstrat abilitatea de a domina si vraji comunitatea de arte martiale din Hawaii, care includea multi experti puternici ce tronau deasupra sa. Desigur o expunere de ostentativitate din partea unui barbat tanar in circumstantele de mai sus este de inteles.

Din punctul de vedere al unui budoka, furtul gecii ridica niste probleme interesante. Unul poate evidentia lipsa clara de alerta din partea victimei care a lasat un obiect atat de valoros si dorit intr-un loc unde poate fi furat. Un alt considerent in acest caz este notiunea de atasament. Furtul gecii sale nepretuite era de asteptat deoarece Tohei simtea un atasament puternic fata de ea, datorita unicitatii sale si a pretului ridicat. Astfel de atasamente sunt pentru un budoka griji ce incetoseaza mintea si afecteaza judecata.

Pe un alt nivel mai subtil, raspunsul lui O-sensei sugereaza ca un budoka trebuie sa fie constient de imprejurimile sale. Trebuie sa inteleaga situatia sociala, economica si politica a mediului in care se gaseste. Ar trebui sa fie capabil sa simta potentiale pericole si sa planuiasca adecvat. Pe scurt, un budoka trebuie sa asimileze antrenamentul si invataturile preluate din dojo pentru a le aplica in viata reala. In japoneza, acest tip de deschidere pt. un atac este numita „suki”. Un simplu „suki” sau omisie poate duce la consecinte periculoase pentru un budoka, sau oricine altcineva.

La un nivel psihologic, cred ca aceasta poveste releva o parte din nivelul de umanitate inerenta in invatamintele lui O-sensei. Recunoaste o responsabilitate pe care toti o avem pentru consecintele actiunilor sau inactiunilor noastre asupra vietilor celor cu care intram in contact. Fondatorul vedea toate fiintele umane ca o mare familie avand o natura divina. Chiar daca nu suntem capabili sa controlam in mod direct actiunile celorlalti, putem cu siguranta sa exercitam o influenta mai buna, sau mai rea, depinzand de nivelul nostru de constienta si de caracterul nostru moral. Reflectand constant, ne putem modifica comportamentul intr-un asemenea fel incat sa punem accent pe fapte bune pentru a stabili o ordine karmica dealungul vietilor noastre. Prin fapte bune putem deveni treptat constienti de natura noastra divina ajungand la o stare de iluminare; aceasta este gandirea fondatorului.

Ridicandu-te deasupra razbunarii

Povestea lui Nishio continea o alta amintire din experienta sa anterioara ca judoka, aceasta dezvaluind in continuare adancimea aikido-ului in comparatie cu artele martiale care au fost transformate in sporturi:

Ca sa spun adevarul, cand practicam judo, casa lui Mifune Sensei* a fost jefuita de doua ori in absenta sa. Acele incidente au fost scrise intr-o revista lunara intitulata Judo, publicata de catre Kodokan. Mifune Sensei era citat spunand: „Data viitoare cand jefuieste casa in prezenta mea, il voi prinde orice s-ar intampla, chiar daca sunt ucis!” Un om batran, aproape de 70 de ani spunand ca il va prinde chiar daca ar fi ucis… am fost foarte impresionat de reactia lui Mifune Sensei atunci.

Totusi era o mare diferenta intre cuvintele lui O-sensei si ale lui Mifune Sensei. Unul spunea ca il va prinde chiar cu costul vietii sale si il va duce la politie. Celalalt spunea ca hotul furase pentru ca dorea obiectul, si ca ar trebui lasat sa-l aiba, ca cel ce fusese jefuit era de vina. Era o diferenta de la cer la pamant intre cele doua spirite. Am ajuns la concluzia ca desi cineva practica judo toata viata poate ajunge doar la acest nivel. Pe de alta parte, am realizat ca adancimea aikido-ului ca arta martiala era imensa. Acel incident m-a convins sa nu mai practic judo. Modul de gandire a lui O-sensei aparea in insasi practica aikido. Spunea: „Este gresit sa folositi cuvintele ’a castiga si a pierde’. Nu trebuie sa ganditi in acei termeni.” Cuvintele sale erau marete. In timp ce continuam sa traim cred ca este important sa digeram toate cuvintele sale.

*Kyuzo Mifune (1883-1965). Unul din cei mai faimosi experti in judo, considerat de multi cel mai mare tehnician al tuturor timpurilor.

Mifune Sensei a fost deasemenea victima furtului, nu o data ci de doua ori, si a avut o reactie emotionala asemanatoare cu cea a lui Tohei Sensei. Totusi, era un om mult mai batran, a carui cod de moralitate era putin probabil sa se schimbe in acea perioada a vietii. Reactia sa a fost sa devina manios si frustrat, probabil similara cu aceea a unei persoane neantrenate. Nishio Sensei, citandu-l pe fondator, subliniaza ca un budoka nu isi permite sa se comporte emotional ca persoana obijnuita, ca trebuie sa fie liber de atasamentul fata de obiectele materiale si chiar fata de insasi viata sa, avand in vedere seriozitatea caii alese de acesta. Dar aici, Mifune Sensei – unul dintre cei mai respectati profesori de judo – era croit pe razbunare. Sa contemplam un pic mai mult asupra acestui subiect.

Tema razbunarii este una omniprezenta in orice cultura si in orice punct al istoriei. Exemple faimoase din literatura occidentala care se centreaza asupra acestei teme includ Hamlet, Moby Dick, Contele de Monte Cristo si nenumarate alte lucrari literare. Razbunarea a fost o formula de mare succes pentru filmele de actiune gen Bruce Willis, Arnold Schwarzenegger, Silvester Stallone si multi alti eroi ai micului ecran. Filmele cu arte martiale pun des accentul pe razbunare, cu actori ca Bruce Lee, Jackie Chan, si Steven Seagal dand exemple ale acestui gen.

Dorinta pentru razbunare este o emotie cu care toata lumea se confrunta, intr-un moment al vietii, la nivel personal, chiar daca individul nu ar identificao astfel. Aceasta emotie puternica si complexa este uneori mascata sau sublimata in forme complexe de comportament, nu neaparat recunoscute ca acte de razbunare. Pentru unii, razbunarea devine o tema majora a vietii cu rezultate neplacute si neprevazute.

Chiar daca razbunarea este des glorificata, in special in opere de arta, ca un fel de retributie, in lumea reala poate produce consecinte nedorite nu numai pentru tinta razbunarii, dar si pentru instigator. Implicarea in acte de razbunare creeaza un conflict intern in indivizii imbarcati pe un astfel de curs, care este foarte distructiv. In viata normala, majoritatea oamenilor actioneaza in conformitate cu interesele lor, pentru a-si indeplini obiectivele. Se straduiesc sa realizeze definitia lor pentru fericire, incercand sa imbunatateasca pozitia lor in viata, sa obtina avere mai mare, putere, sau ce considera ei complementar cu scopurile lor.

Totusi, cand oamenii pornesc spre a obtine razbunare impotriva cuiva pentru o nedreptate precedenta, o parte din energia lor vitala este redirectionata spre ranirea tintei lor, atacand persoana, reputatia, sau bunurile, in conformitate cu tipul de retributie ales de ei. Prin alegerea unei astfel de cai, ei creeaza o dihotomie psihologica ireconciliabila in care actioneaza simultan pentru interesele lor, atacand interesele altora. Razbunarea poate devia razbunatorul de la scopuri productive in viata lui, sau poate chiar ruina viata sa cu totul, si ii poate lua libertatea daca sistemul legal l-ar acuza mai tarziu pentru ranirea victimei.

Razbunarile creeaza uneori un ciclu vicios unde actiunile de razbunare dau nastere unor contra-actiuni de razbunare care scapa de sub control. De exemplu cazul urii pe strazi unde motociclisti inraiti produc uneori consecinte fatale pentru nimicuri. Eram odata intr-o masina cu profesorul meu de aikido care a devenit foarte nervos datorita unui sofer care nu pastra distanta legala pe autostrada. In cele din urma, si-a pierdut cumpatul si a pus frana completa pe banda de viteza unde traficul se desfasoara cu 70-80 de mile pe ora! Am crezut ca o sa mor!

Razbunarea poate acapara chiar si o intreaga familie, sentiment ce poate trece si spre generatiile urmatoare. Un exemplu extrem poate fi batalia infama dintre Hatfields si McCoys.

Razbunarea si practicantul de arte martiale

Actele de razbunare nu au loc in viata unui budoka. Majoritatea artelor martiale, chiar practicate ca sporturi, macar au ca scop central cladirea caracterului. Este greu de conceput un defect de caracter mai daunator decat urmarirea pasionala a razbunarii. Multi practicanti de arte martiale obtin aptitudini de lupta si strategice exceptionale, care pot fi cu usurinta folosite pentru a produce pagube asupra cuiva, chiar daca situatia este sau nu justificata. In cazul in care razbunatorul reuseste sa-si indeplineasca telul, el la randul lui devine tinta pentru sistemul legal, ceea ce atrage pedeapsa asupra lui. Una peste alta, razbunarea este un joc al pierzatorilor, practicant al artelor martiale sau nu.

Asa cum a observat Nishio Sensei, metoda fondatorului era iluminata, si puncteaza diferentele sale inerente in comparatie cu alte arte. Am face bine ca aikidoka sa reflectam serios asupra cuvintelor lui O-sensei.